Care este relația dintre intervievare,consiliere și psihoterapie?

            Anumiți autori, printre care și Carl Rogers susțin că termenii de consiliere și psihoterapie sunt mai mult sau mai puțin sinonimi, deoarece se referă la aceeași metodă fundamentală, o serie de contacte indirecte cu individul care încearcă să îl ajute să își modifice atitudinile și conduita. Dintr-o astfel de perspectivă, Carl Rogers spune că termenii de consiliere și psihoterapie sunt echivalenți sau aproape echivalenți (Rogers, 1995).

            Astfel C.Rogers împreună cu C.H. Patterson au discutat asemănările și deosebirile prin prisma a patru criterii:

-          Severitatea problemei: mulți autori consideră consilierea o activitate care îi ajută pe îndivizii normali să depășească obstacolele apărute în calea dezvoltării personalității lor, iar psihoterapia este o activitate de sprijin pentru persoane cu probleme mult mai grave, persoane a căror dezvoltare emoțională a fost gav afectată (Rogers, 1995). După opinia lui Carl Rogers,”consilierea vizează oamenii normali, iar psihoterapia pe cei care deviază de la normalitate”.

-                       Natura problemei acestuia: ”natura problemei poate să ne spună dacă ceea ce se face în mod practic este consiliere sau psihoterapie. Din această perspectivă consilierea se ocupă în principal de probleme orientate spre realitate, de probleme ale mediului, deci de natură situațională, în timp ce psihoterapia are ca obiect sentimentele și diversele stări emoționale ale persoanei, atitudinile acesteia. Așadar, consilierea este centrată pe probleme afective ale persoanei, dar această distincție nu e solidă, deoarece nu toate problemele sunt orientate spre realitate sunt de natură cognitivă” (Rogers, 1995) (Dafinoiu, 2005).

-                Scopurile urmărite în cadrul celor două activități: psihoterapia este direcționată spre o schimbare de personalitate, în timp ce consilierea urmărește să-l facă pe individ să folosească șansele pe care le are pentru a face față problemelor vieții.

           Intervievarea, de asemenea are un rol important în demararea procesului terapeutic. Terapeutul ajută la clarificarea și diferențierea problemelor, reducând astfel dificultățile la proporții abordabile, fapt ce are consecințe importante asupra implicării clientului în procesul terapeutic, el începând să creadă că schimbarea este posibilă.

        În concluzie,deși există numeroase asemănări între consiliere și psihoterapie cele două activități nu pot fi confundate. Consilierea este un proces diferit și nu un caz limitat al psihoterapiei, cei care susțin acest lucru reduc consilierea la dimensiunea sa pur psihologică.

Bibliography

Dafinoiu, I. (2005). Psihoterapii scurte. Iasi: Polirom.

Rogers, C. (1995). On Becoming a Person: A Therapist's View of Psychotherapy. New York: Paperback Mariner Books.