METODA CUBULUI

            Strategie de predare-învățare,descoperită în anul 1980,folosită în cazul în care se dorește explorarea unui subiect sau a unei situații din mai multe perspective.Valențele formative ale metodei sunt relevante (Breben, Gongea, Ruiu, & Fulga).

            Oferă posibilitatea de a dezvolta competențele necesare unei abordări complexe și integratoare (Ioan, 2006).

            Obiectivul:

Analiza întrebărilor și formularea răspunsurilor cu participarea întregii clase sau a grupului advers în cadrul unui concurs și completarea întrebărilor.

          Etape:

·         Se formează grupuri de 4-5 copii;

·         Se  realizează  un  cub  pe  ale  cărei  feţe  se  notează cuvintele: DESCRIE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ (altele, în  funcţie  de  resurse, nu  neapărat  pe toate  feţele  cubului) (Ioan, 2006), (Constantin, 1996);

·         Fiecare copil din grup interpretează un rol în funcție de sarcina îndeplinită;

Copilul nr.1 (Rostogolici)-Rostogolește cubul;

Copilul nr.2 (Istețul)-Citește imaginea sau sarcina scrisă pe un simbol și formulează întrebarea;

Copilul nr.3 (Știe tot)-Reține sarcina prezentată de colegul lui pentru a o reaminti colegilor de grup în cazul în care aceștia o uită sau doresc să confrunte răspunsul cu întrebarea;

Copilul nr.4 (Cronometrul)-măsoară timpul și întrerupe activitatea.Se folosește de clepsidră,alte mijloace neconvenționale sau de cronometrul;

Copilul nr.5 (Umoristul)-Încurajează grupul,fiind optimist,bine dispus,cu simțul umorului (Breben, Gongea, Ruiu, & Fulga).

            După cum se observă,grupul este format pe principiul respectării sau exersării inteligențelor multiple,precum:

- Copilul nr.1 își va exersa inteligența kinestezică;

- Copilul nr.2 își va exersa inteligența verbal-lingvistică;

- Copilul nr.3 își va exersa inteligența interpersonală;

- Copilul nr.4 își va exersa inteligența logico-matematică;

- Copilul nr.5 își va exersa inteligența intrapersonală (Breben, Gongea, Ruiu, & Fulga).

·         Copiii rezolvă sarcina individual într-un timp dat;

·         Prezintă pe rând răspunsul formulat.Toți copiii din grup analizează răspunsul,fac comentarii,pot solicita reformularea întrebării pentru a fi siguri că sarcina este corect rezolvată (Breben, Gongea, Ruiu, & Fulga).

            Au loc comentarii care conduc la selectarea sau reformularea răspunsului corect prin combinarea ideilor individuale (Breben, Gongea, Ruiu, & Fulga).

Dacă se aplică strategia în mai multe grupuri simultan,este nevoie de câte un adult ca moderator sau numai pentru a monitoriza activitatea  și a rezolva problemele grupului (Breben, Gongea, Ruiu, & Fulga).
Strategia dă rezultate foarte bune în activități de observare desfășurate frontal,educatoarea găsind pentru fiecare copil câte o sarcină care să motiveze învățarea (Breben, Gongea, Ruiu, & Fulga).

            Frontal,se poate combina cu brainstorming-ul și jocul de rol.Eficiența maximă a strategiei este dată de organizarea  grupurilor în ariile de stimulare în decursul unei săptămâni,pe rând.Se pot astfel diversifica sarcinile atât la nivelul grupului cât și la nivelul grupurilor,până la individualizare (Breben, Gongea, Ruiu, & Fulga).

          Exemple de jocuri:

Cubul întrebărilor,cubul anotimpurilor,cubul toamnei,cubul muntelui,cubul florilor,cubul prieteniei,cubul personajelor,cubul meu,cubul grupei,etc (Breben, Gongea, Ruiu, & Fulga).

Activitatea de grup se poate încheia sub mai multe forme:

a)      Conceperea unui eseu având ca suport înregistrările răspunsurilor pe flipchart;

b)      Transpunerea ideilor într-un desen colectiv cu tema investigată;

c)      Prezentarea celor mai frumoase rezolvări și motivarea alegerii lor;

d)     Propunerea unui nou cub cu o altă denumire,formularea sarcinilor pe fețele cubului și rezolvarea lor acasă (Constantin, 1996), (Breben, Gongea, Ruiu, & Fulga).

      Avantajele acestei metode sunt multiple,printre care se numără și:

-          Determină participarea conștientă a preșcolarilor prin implicarea maximă a acestora în rezolvarea sarcinilor;

-          Permite diferențirea sarcinilor de învățare;

-          Formează deprinderi de muncă intelectuală;

-          Stimulează gândirea logică a copiiilor;

-          Crește responsabilitatea elevului față de propria învățare,dar și față de grup;

-          Sporește eficiența învățării-preșcolarii învață unii de la alții;

-          Dezvoltă abilități de comunicare și cooperare (Breben, Gongea, Ruiu, & Fulga).

Această metodă are și anumite dezavantaje:

-          Rezolvarea sarcinilor solicită resurse mari de timp;

-          Se creează un zgomot oarecare;

-          Facilitează erori în învățare;

-          Nu există un control precis asupra cantității și calității cunoștințelor dobândite de fiecare preșcolar (Breben, Gongea, Ruiu, & Fulga).

                        Bibliography

                                Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., & Fulga, M. Metode interactive de grup-Ghid Metodic-.                               Craiova: Arves;

                                Constantin, C. (1996). Pedagogie. Iași: Polirom;

                                Ioan, C. (2006). Metode de învățământ. Iași: Polirom.

            Metoda cubului este utilă în practica educațională deoarece,prin aceasta este stimulată învăţarea şi dezvoltarea personală, favorizând schimbul de idei, de experienţe şi cunoştinţe,se asigură o participare activă,promovează interacţiunea, conducând la o învăţare activă cu rezultate evidente.Contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, are un caracter activ-participativ, o reală valoare activ-formativă asupra personalităţii elevilor.

       Pentru o utilizare eficientă a acestor metode, în practica didactică, este necesară cunoaşterea teoretică, o minimă experienţă în utilizarea acestor metode şi integrarea corespunzătoare în proiectul didactic, în interrelaţie cu metodele tradiţionale. Acest mod de predare transformă elevul într-un actor, participant activ în procesul învăţării, pregătit să-şi însuşească cunoştinţele prin efort propriu, o angajare optimă a gândirii, mobilizându-l în raport cu sarcinile de învăţare date.

          În viziunea mea,o școala perfectă ar fi una în care toți elevii se pot manifesta liber,deliberat,fără nici un fel de graniță între ei și profesori.Toți profesorii ar trebui să aibă o relație deschisă cu fiecare elev în parte,ajutându-i și îndrumându-i necondiționat.

          În primul rând,școala nu ar mai trebui să fie vazută ca fiind ceva obligatoriu,o obligație (merg la școală pentru că mă trimit părinții sau pentru că nu trebuie să fac absențe),ci ceva plăcut,ceva util pentru dezvoltarea fiecarui elev,pentru a deveni persoane de bază pentru societate.Totodată,școala trebuie să aibă un impact asupra fiecărui elev în parte,ajutându-i să devină culți inteligenți,dar nu așa cum se procedează în zilele noastre prin memorarea unor lecții.Fiecare elev trebuie să aibă propriul discernământ,propria motivație și plăcere pentru învățare continuă.

          Mi-aș dori să văd o școală în care se învață din plăcere,în care copiii sunt susținuți și îndrumați spre performanțe deosebite,atît școlare,cît și extrașcolare,în care profesorii depun tot efortul pentru a le sprijini creativitatea,prin predarea interactivă,materiile ajutându-i să se dezvolte intelectual și psihic.

            O școală perfectă,din punctul meu de vedere,este o școală în care elevii sunt în centrul atenției,deoarece ei reprezintă viitorul nostru.

            Școala, în viziunea multora înseamnă acumularea de informații într-una, într-un mod aspru. Școala înseamnă formule matematice, ani istorici, denumiri geografice, cifre economice, comentarii bătute în cuie la limba română. Și nimic care să îți stimuleze creativitate, căci creativitatea există și în toate domeniile științifice, nu doar în artă. În opinia mea, fiecare domeniu este o artă în complexitatea lui și îți permite dezvoltarea creativității prin intermediul său. Iar școala,ne inhibă această creativitate, iar o dată inhibată cu greu  mai renaște.

            Pentru a obține din elevi niște oameni de bază,gata să ajute și să reprezinte comunitatea,ar trebui să le dăm aripi,să-i lăsăm să viseze și să fie creativi.Să le dăm speranțe,visuri în care să creadă și scopuri pe care să dorească să le atingă.Să nu le mai impunem atât de multe,să nu le mai spunem ce să facă,să-i lăsăm să-și aleagă singuri universul din care vor dori să facă parte.

            Știu că asta ne-am dori cu toții,cei care facem încă parte din sistem în mod direct. Și asta ne-am dori,libertatea de a alege și de a ne canaliza propriile talente. Libertatea de a deveni culți și inteligenți într-un mod creativ, unic, căci fiecare este unic în felul lui.